Deziluzie...

("Este doar un pas de la plictiseala la deziluzie, ceea ce duce la compatimirea propriei persoane, care în schimb se încheie în haos." Manly Hall)
De ce asa?! Stau uneori si ma gandesc la viata, la mine, la noi ... incercand sa ma refugiez intr-o alta salasluinta, punandu-mi zeci de intrebari la care nu cred ca voi putea gasi un raspuns. Stare tulburatoare, gand neinteles, zambet disparut, prieteni uitati, copilarie neglijata, ura oglindita ... (principiu.idee.gand) asta-s eu, nu ma ascund de adevar, incercand sa gasesc tot ce-i nou, sa readuc ceva ce s-a pierdut de mult.
Uneori nu esti luat in seama de nimeni si nimic, simti ca totul se prabuseste in jur... prieteni?! (= persoana de care cineva este legat printr-o afectiune deosebita, bazata pe incredere si stima reciproca, pe idei sau conceptii comune) mai crezi in asa ceva?! (nu) dar totusi exista ... stii ceea ce vrei ... dar totusi nu stii nimic! Vrei sa pari sincer dar totusi esti prefacut! De ce?! Pentru ca lumea; timpul te schimba ... ai vrea sa fii tu dar esti mereu altcineva/altceva.
(Viata.Incarnare.Conceptie.Traire.Moarte)
Totusi : "Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar." (Peter O'Toole)